Nu cred că vom rămâne cei din urmă,
În ultimul oraş de pământeni să fim
Aleşii Celui ce înfrânge ura,
Mai bine, provizoriu, să vii să ne iubim.
Nu cred nici în eternul basm idilic
Menit să-nfrunte primul strop de vin
Gustat de cei ce ne vorbesc încă de bine,
Oricum, mai avem timp destul să ne iubim.
Chiar dacă nu ne vor lăsa ei, cerşetorii
De ape limpezi şi de cer senin,
Îi repezim cu cântece de piatră
Şi printre-ndureraţi, chiar vreau să ne iubim.
Mi-a mai rămas un singur crez prin tâmple,
Să mai scăpăm până-n final de-acel venin
Şi curăţaţi, înfăşuraţi şi tineri,
Peste viaţă, vreau tot să ne iubim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu