Se sting agonizant în soarele de varăA tale corzi vocale, în sunete afone,
Neîmplinirea-ţi curge prin vene uniforme,
Urâtul se zideşte-n cetatea fără scară.
Am mai murit pe drumuri, prin colb şi pustiire,
Cu setea primordială, cu gândul la izvoare
Adânc ascunse-n fiinţă, mereu biruitoare,
Azi simple gropi funebre privite cu-ngrozire.
În tine există viaţă şi moarte există prin tine,
Copilă lipsită de minte, copilă nascută-n păcate,
Ascute iertarea din strigăt şi roagă amoruri păstrate,
În ziua-nvierii iubirii să scapi de infern tot prin mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu