Şapte zile

De şapte zile nu am pace
Şi-mi plâng luceferii de milă,
De bocete mi-e tot mai silă
Şi-n cerul lor, nu am ce face.

De şapte zile mă apasă
Priviri de trecători pe umăr,
Am obosit, şi nu mai număr
Sudalmele ce nu mă lasă.

De şapte zile câini mă latră
Şi colţii îi trântesc de porţi,
Stăpânii lor se leagă toţi
De mine, răul fără vatră.

De şapte zile toţi poeţii
Mă pomenesc în vers malefic,
Şi-n gândul lor aşa netrebnic
Cu mine mâzgălesc pereţii.

De şapte zile nu mai plouă
Şi-ncep să moară-n straturi crinii,
Se ofilesc şi mărăcinii
În dimineaţa fără rouă.

Cred că-mi aduc bine aminte
De ce se stinge viaţa-n toate,
Sunt zile fără tine, şapte,
De-o săptămână sunt cuminte.