Poezia este închinată tatălui meu, Preotul Profesor Tămaş Ioan, la împlinirea vârstei de 60 de ani.
Pe chipul tău brăzdat de timp
Îşi cerne dimineaţa zorii,
În păr şi-n irişi pustiind
Aleanul tânăr al culorii.
„Lumini şi umbre“ ţii în palmă
Şi le trimiţi spre nemurire,
Când viaţa-n mantie de toamnă
Se-aşterne-n vers de amintire.
Sudoarea revărsată-n stele
Zideşte-n nopţi poteci celeste,
Şi-n clipe frânte de durere
Coboară îngerii pe creste.
Amurgul din condei îl legi
Cu fire strânse din icoane,
Cu taină îl îmbrăţişezi
Şi-l priveghezi, născând isoane.
Pe-altarul sufletului tău
Închini iubirea preacurată
Iar suflul, peste ani mai greu,
Îl schimbi în dragoste de tată.
Cel mai frumos cadou pe care il puteai face tatalui tau!!! Trebuie sa fii mandru cu asa un tata, dar si Pr. trebuie sa fie mandru de faptul ca samanta a cazut pe pamant roditor si cu pasi repezi ii calci urmele. MULTA BAFTA SI FELICITARI!
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI TATALUI TAU!!
multumesc din suflet prietene!
RăspundețiȘtergereFELICITARI PENTRU FRUMOASELE VERSURI INCHINATE TATALUI TAU. MA BUCUR ENORM CA II DUCI MAI DEPARTE TALENTUL INASCUT.
RăspundețiȘtergereFELICITARI SI MULTE SUCCESE IN TOT CE FACI.