Ger

E gerul tot cuprins de nerăbdare,
Împovărat de pricini şi neşanse,
Mânat şi ocărât, spre om şi case,
Beteag străin pierdut peste cărare.

Şi nu-nţelege-n frigul lui nativ,
Că lumea se răzbună prin cuvinte,
Îi ies la luptă chipuri şi veşminte,
Respingătoare spre definitiv.

Iar tu cumplită, tânără copilă,
Îţi verşi din fierbinţeală peste vânt,
Cu dinţii îi desfaci din legământ
Emoţia-ngheţată, inutilă.