În trupul tău

În trupul tău îşi caută sonate
Instrumentiştii toţi, iubită partitură,
Cu note îmblânziţi, cu sunet ce îi fură
Din camerele reci, de lângă reci consoarte.

În trupul tău se-aruncă-n turmă lorzii,
Atât de inspiraţi, cu falsele lor gesturi,
Rămân din straie roşii numai grămezi de resturi,
Dureri le cântă jalea pe vârfurile corzii.

În trupul tău sensibil păleşte toată moartea,
Îi strici eternul rol şi prostul obicei,
Pe buzele stâlcite îi scrii cu mâna "Piei,
În văi pustii te-aruncă, din piatră strânge-ţi partea."

În trupul tău se stinge tot trăznetul ce cade
Pierdut pe lângă plete, cu faţa la pământ,
Amorezat ceresc, bătut de-al vinei gând,
De tunetul, stăpânul ce peste tine şade.

În trupul tău intra-voi şi nu mă vei cunoaşte
Decât în dimineaţă, de ziua naţională,
Când portativul noastru va fi o notă goală
Şi toţi instrumentiştii din tine vor renaşte.