După mai multe nopţi, cu retuşări severe,Şi trupul obosit imperativ îmi cere
Să-mi plec spre somn fruntea ce greu asudă.
Dar cum să trec pe drumuri de visare
Când ştiu, profetic, că te vei întoarce
Spre trunchiul amorţit ce-n beznă zace,
Şi vei porni curioasă-n căutare.
Ţi-am dat să bei din cupă băutura
Din flori de mac, menită să te-nchine
Spre armonii celeste, spre marele tău bine
Şi cu un trandafir ţi-am acoperit gura.
Învins de chipul tău paradisiac din fire,
În şirul nopţilor de chin, istovitoare,
Am petrecut pe buze a macului licoare
Şi lângă trupul nou rămân în adormire.
Te vei trezi şi proaspăt însetată,
Vei ocoli scăparea ta dintâi,
Din cer cădea-vor ploi la zgomot de călcâi
Şi din palmele mele vei culege apă.
Ai să munceşti trei zile şi o noapte
Iar la trezirea mea vei fi prin zori pierdută,
Cu tot cu pieptul tău ce-mi lasă testament
Să te iubesc aşa, reconcepută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu