Când felinarele se-aprindIar ziua-şi pierde cunoştinţa,
Mă port prin gând cu ochii stinşi
Şi-mi răscolesc,cu teamă,fiinţa.
Prind timpul şi-l sărut cu dor,
Îl trag de plete,să nu plece,
Din fuga lui răsare vânt
Ce-mi lasă-n loc doar palma rece.
Nu pot prin inimă să trec,
Arhangheli stau cu mantii grele
Şi săbile de foc le ţin
Cruciş,mă înspăimânt de ele.
Mă-ntorc mai temător,mai trist,
Şi simt c-am să mă pierd cu firea...
Voi reveni poate în vis
Să-mi văd palpând,în piept,iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu