Timpul dorului de trup

Mă năpădesc păcate grele
Şi-n ziduri vreau să le astup,
Din piatră vreau să port cu mine
Doar timpul dorului de trup.

Răsar nepricepute jertfe
Prin chipuri ofilite-n seară,
Şi sacrificiul pământiu
De lut, începe să mă doară.

Lumina îmi împinge gândul
Prin pieptul ei atât de vrut,
Şi zidurile-şi dau silinţa,
Să-mi facă dorul nevăzut.

Şi-acelaşi dor, născut din vină,
Îmi spune dintre ani să rup
O primăvară, ce mai poartă
Acelaşi timp, rămas din trup.