Stăpânul celor ce-nfloresc

Stăpânul celor ce-nfloresc
Îşi cântă zbuciumul prin noapte,
Sfădit din veci cu trista moarte
El, pictor de tablou ceresc.

Pribeag printre grădini de dame
Amoru-l poartă printre plete,
Şi pururi vrea să ne repete
Pornirea, liedul din trei game.

Stăpânul celor ce-nfloresc
Îşi strânge zilele din munţi,
Plecat din timp pe rele punţi
El, tânăr cavaler domnesc.

Floarea de colţ i se supune
Şi-n timpul ei, îi naşte veacuri,
Domnul îi poartă-n palme leacuri
Rostind, din timp în timp, un nume.

Stăpânul celor ce-nfloresc
Mi-a închinat în vis potirul,
De azi nu-i mai dau morţii birul
Tăcând, ci-n inimi o-njosesc.

Îi strig gândind matern la munte
Şi flori de stâncă-i scot în cale,
O-nchid un secol în uitare
Chemând ninsorile cărunte.