Cvintet demonic

În paradisul celor ce nu cred
Că totul va fi viu, că moartea va muri,
Se naşte-nchipuirea neoamenilor vii.

Îşi frâng braţele tari şi întinate
De purtătorii semnelor lunare,
Pe piatra dezgolită greu, de soare.

Sunt demoni toţi, şi latră, şi te muşcă
De suflet, cu un rău plin, medieval,
Din ochii lor curg lacrimi în aval.

Încrezători în tot ce nu va fi
Nici sfânt, nici crud, nici altfel decât este,
Te năpădesc cu vaga lor poveste.

Cvintet demonic, născocit de cel
Ce nu le dă de ieri decât o şansă,
Să se arunce-n a iubirii transă.