Distanţa dintre două vieţi,
Cu paşii apăsând pământul,
Cu ură izgonind tot vântul,
Batjocorind ai lumii feţi.
O trecere nepământeană
Printre făcuţii din cuvânt,
O alergare-nspre mormânt,
Cu râsul înnecat de teamă.
Ultim omagiu pentru flori,
Cunună prea însângerată,
Alură îndelung uitată,
Motiv prim pentru urlători.
E totuşi timp, delimitat
De viciul marilor idile,
Aprinse-n nopţi şi stinse-n zile
Cu rugăciune şi păcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu