Dezgustătorilor monarhi de-mpărăţii lumeşti,Veninul vostru-nghite al plânsului amor,
Cum vă hrăniţi urâtul cioplit dintr-un topor,
Şi pe tăişul rece îl îmbătaţi cu veşti.
Voi, note de subsol în cărţi netipărite,
Copii de proletari încremeniţi de-un veac,
Sintagme făcătoare de cel mai mare fleac,
Porniţi, toţi, înspre scorburi de trunchiuri părăsite.
Şi-n mulţumirea asta de bun şi rău augur,
Să vă împiedicaţi cu fruntea-nfiptă-n zare,
De ale voastre fiinţe, lipsite de suflare,
Din veci dezfeciorite, solemn şi prematur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu