Căci toate faptele le-am săvârşit cu-amor,
Şi drept sentinţă voi primi tristeţea,În temniţa din sufletul tău gol.
Voi scrijelii voiculescian pereţii
Cu rugi şi-nchipuiri păstrate-n carte,
Şi-n ceas de plâns te voi chema cu dor,
Din visul tău frenetic, către noapte.
Stau crinii ofiliţi printre morminte
Iar tu, păşind, vor înflori vremelnic,
În zbucium vor trezi din somn petale
Şi-n tâmple vor izbi cu iz puternic.
În capătul aleii răstignite,
Pe lutul întărit de veşnici sori
Mai stau, crezând în chipuri văruite
Pe cărţi, ce nu te vor lăsa să mori.
Şi uită lacătul închis în urmă,
Rugina să se-ntindă peste stele,
Din veacul ultim glas să se audă,
Vestind povara neiubirii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu