Primăvara învie dragostea

Din părul tău răsar constant buchete
De flori, născute-n nopţi de Făurar,
Miresme ce-mi descătuşează-n ropot gândul
Şi-n isteria lor la piept aş vrea să-ţi sar.

Nici nu mai ştiu cum e să-ţi văd alura
Cu soarele intrând adânc prin plete...
Sătul de friguri şi nelinişti mute
Îţi scriu, brăzdat de ultraviolete.

Am aşteptat o altă primăvară
Cu gandul împăcat de timpu-i scurt,
Şi vreau să o răpesc, prin cer să-mi fie mamă,
Tu pe pământ, să mă condamni de furt.

Hai, lasă-mă să fug printre luceferi
Căci în curând se stinge-o nouă stea
Şi năucit de-atâta tragedie
Să mă adăposteşti tu, primăvara mea.