Amorul meu, amorul tău

Amorul meu, un strigăt din pustie,
Un loc bătut în cuie printre munţi,
Bătrânul înţelept de care vreau s-asculţi
Când omenirea toată ţi se va plânge, ţie.

Amorul tău, alt strigăt, dintre ape,
Cu stropi de lacrimi şi cu biciuire,
Cu clopote de-alamă ce sună în neştire,
Din munţii mei, săracii, chemat tot mai aproape.

Amorul meu, nebunul, incoerent poem,
Pe râurile reci stă degerat de friguri,
Amorul tău, cuminte, cu chipul fără riduri,
Mai sincer decât mine, mai mare, mai boem.