Condamnarea unui veşnic îndrăgostit

Am adormit în ceas de dimineaţă
După o noapte ca un sacrificiu,
După întrevederi cu tente largi de viciu
Predat în călimară de tocul ce învaţă
Aproape bilunar din pilde personale,
Îmbolnăviri de gripă şi de dor,
Catrene vii scrise de cei ce mor
Aiurea, timpuriu, şi ne provoacă jale.

Cunosc prea bine vina, problema naţională
A dragostei venite în cale din neant,
A stărilor de pace pierdute alarmant
Din culpa Cosânzienei ce umblă tot mai goală,
Gonită de luceferi intimidaţi şi singuri,
Primită de poeţii cu ritm eminescian,
Mereu singuri şi văduvi, de două ori pe an
Loviţi de bunătatea aromelor din rânduri.

Azi noapte n-am fost singur în camera cu boltă
De iarnă văruită prin geruri şi ninsoare,
Am stat cu adunarea de fiice temătoare,
Iubitele venite din ani, pentru revoltă,
Cu amintiri timide şi semne-ntipărite
Pe gâtul încă tânăr, pe umerii bronzaţi
Sub soarele de toamnă, de vinuri îmbătaţi,
Născuţi din pătimire, trimişi către ispite.

Mulţimea feminină cu jertfa ei semnată
Într-un memoriu lung, alcătuit din fapte,
Îmi cere socoteală în miezul meu de noapte
Şi nevoit, din fire, îl iscălesc îndată
Forţat de bucle blonde, de chipuri din icoane,
Cu ochii obosiţi de tragedii şi stele,
Înspăimântate trupuri, idile efemere,
Ale uitării fiice şi foste crude doamne.

Fantasmele certate cu palida mea fiinţă
Îmi strică armonia şi-mi rup în două tocul,
Ocările profunde îi curmă clipei jocul
Şi fuge spre trecut, aprinsa necuviinţă
Se scurge pe podea, pe membre şi pe tâmple,
Îmi leagă viitorul de amorez nocturn,
În starea ei de groază mă-nchide într-un turn
Şi orice e mai rău aştept să se întâmple.

Sunt judecat cu martori cinstiţi şi drepţi din fire,
Stăpâni peste puterea de a-mi trăda păcate,
Când ceasul se avântă spre ora trei din noapte
Îmi laudă virtutea şi-mi scuipă pe iubire
Cu gura-nflăcărată, cu fruntea mult ridată,
Cu fraze coerente rostite-aproape cult,
În turnul condamnării pot doar să tac, şi-ascult
Dovada pertinentă, cea mai din urmă plată.

Sentinţa mea finală se-aprobă, se citeşte
Aspru şi răspicat, cu-accent pe părăsire,
Cu chinul de neşansă, cu stropi de-afurisire,
Străinul meu amor ce-n veci nu va mai creşte
Lăsat în deznădejdea sortitelor spre ură,
În mâini cu file noi şi-aceeaşi călimară
Umplută de osândă şi pentru-a câta oară
Nestăpânită parte a celor ce mă fură.

Îmi sărăcesc amorul în versuri nedorite,
În amintirea nopţii cu spasme şi minuni,
Cu doamnele sosite din case de nebuni
Închipuiri vitale, din zile adormite
Şi scriu, vă scriu doritul poem de necitit...
...........................................................
Cu milă mă semnez, din veci îndrăgostit.