Se moare (În stil modern)

Am auzit că se tot moare,
Şi-n nici un caz de bătrâneţe,
Prin urbe, sat şi fortăreţe
Răsună cântecul ce doare.

Se moare scurt, fără motive,
Cu trupul secerat degrabă,
Cu suflul care stă să cadă
În alte lumi, definitive.

Octogenarii se crucesc
Şi au ajuns să nu mai ştie
Dacă sunt veşnici peste glie
Sau dacă, chiar se osândesc.

Se moare brusc, instantaneu,
Fără materie bolnavă,
Fără vreo anecdotă gravă
Cu gust de clocote, de zeu.

În toată Ţara Celor Morţi
Se construiesc case din piatră
Cu geamuri mari, şi fără vatră,
Cu paturi strâmte, pentru toţi.

Sosesc ansambluri pământene
În miez de zi şi-n clar de lună,
În sihăstria cea străbună
De calm, de pace şi de lene.

Orânduiţi după chemare,
Asemuiţi cu timpul toamnei,
Pe umeri cu parfumul doamnei
Şi-n mâini cu pălării murdare.

În moartea lor cu gust de sare
Găsesc urmaşi grăbiţi spre lut
De suflul tot mai slab şi brut,
De versurile funerare.