Încoronarea reginei de la miazănoapte

Se văd luminile smintite pe cerul de la nord,
Închipuiri amare a celor ce te poartă
Cu jilţul necurat, prin fiecare port,
Prin fiecare minte de toamnă şi de gloată.

Natura îmbătată de vin şi blasfemie
Îşi strigă nepăsarea prin vii şi struguri copţi,
În nordul subjugat e teamă şi urgie,
Apocaliptic gând al fluturilor morţi.

Regatul tău nocturn de azi se va supune
Cu legile tăcerii, a marilor iluzii,
Regină-mbătrânită, tu, du-te şi le spune
Că vei domni cu ură, cu sânge şi confuzii.

Tu du-te şi le-arată scrisorile sosite
Din sudul meu amarnic, din noaptea blestemată,
Arată-le piciorul şi mâinile lovite
De necuprinsul verii, în doliu crunt lăsată.

Abdică, părăsit-o, şi lasă-i să te lege
Cu lanţurile grele, cu-nfiorări şi spini,
Cu martorii plătiţi de răi, ce vor să nege
Culoarea născătoare de lacrimi şi lumini.

Regatul tău cu stânci şi humă nefertilă
Se va însingura cu fiecare toamnă,
Cu fiecare plânset de crai şi de copilă
Lăsată, neiubită-n neşansa de-a fi doamnă.

Se văd pe cer şi urme de calomnie gravă,
Nebună ignoranţă a minţii tale, spune
De ce se întristează şi moartea, şi bolnavă,
În toată-mpărăţia poimâine va apune.

Îţi voi trimite primul cuvânt de împăcare,
"Stai, lasă muritorii, învaţă-i să te uite"
Încoronată doamnă, a timpului uitare,
În neiubirea nopţii se vor petrece multe.