În fuga ta de gloate, flămânde şi spurcate,
În mintea ta deschisă, cu limbi ce sună antic,
În glasul tău sensibil, fără tonalitate,
În liniştea pustiei, mulatră, saudită,
În cumpătarea serii, etern luminătoare,
În viforul de-afară, vulgar, impertinent,
În câmpuri vii de mac, cu flori ucigătoare,
În toţi copiii răi, ce-mi sparg cu pietre geamul,
În toţi nepricepuţii din ţara anonimă,
În tunetul ceresc, cu gamele minore,
În dimineţi murdare, lipsite de lumină,
În trandafirul roşu, creat pentru Coroană,
În dalii şi în roze, picturi de Luchian,
În slobozirea gurii, cu furie şi tină,
În treizeci de decenii, în fiecare an,
În rugăciunea serii, moment de amintire,
În gânduri de fecioară, dezfeciorită-n vis,
În mine, schimbătorul de palme şi idei,
În tot, în universul pe care l-ai demis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu