Cuvinte de seară

Se nasc din ultimele patimi de lumină,
În cântece de clopot, în timp de răzbunare,
Doritele vedenii păstrate-n închinare,
Cu fraţi de întuneric, cu mame fără vină.

Şi-n plânsetul de toamnă îţi poposesc pe gene,
Desculţa mea fecioară, cu gleznele prin ierburi,
Cuvintele de seară ce-ţi vor spune să tremuri
Când noaptea-mi va supune amorul din catrene.

Îţi scriu de-un an doar seara şi mă opresc adesea,
Peniţa deformată de gândurile simple
Îmi pleacă, învăţată, pe foaie şi pe tâmple,
Eu o petrec cu palma, îţi apăr frumuseţea.

În ceasurile lungi mânate înspre drumuri
Să-ţi reciteşti poetul şi să adormi cu dânsul,
Uitată lângă oameni ce-şi vor întinde râsul
Spre lumile neştiute, spre foc de veci, spre fumuri.