Ai vrut să fi numită regina unei nopţi
Trecute-n calendare lângă altele, sute,
Umile şi defecte, în rostul lor nevrute,
Şi ai plecat în grabă, izbind cu sete-n porţi.
N-ai vrut să fi prefaţă a cărţii ce se naşte
Avându-te pe tine copertă şi cuprins,
În peisajul iernii o voi lega, şi nins,
Îi spun iar înserării pe loc să te demaşte.
De-acum îmi schimb şi stilul şi filele şi locul
În care cugetam la ale tale forme
De plâns, de râs, de trup, atât de uniforme,
Croite-n desfătarea Celui ce-nchide jocul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu