Mă rog neîncetat de câteva deceniiSă plouă mult, potop să ne cuprindă,
Şuvoiul să-ţi ajungă în casă până-n grindă
Şi să mă chemi, speriată de nebunia vremii.
Mă cred în stare să te scap nevătămată,
Cu braţele să-ţi prind umărul zvelt şi rece,
Să-ţi spun înfrigurat că răul vrea să plece
Numai atunci când nu vei mai fi fată.
Vei spune da, şi-mi vei cădea pe braţe
Precum un înger aripile-şi pleacă
Pe cerul încărcat de nori ce se adapă
Dintr-un pământ mai văduv de romanţe.
Perdeaua incoloră de picuri mari şi grei
Se va preface-n scară către Tată,
Sub legământ solemn îmi vei fi închinată
Şi El va poruncii să coborâm sub tei.
Iar teiul, prieten vechi, ce timpul ni-l tot poartă,
Va ninge iar, cu flori de cer şi basme,
Pe loc ne vom schimba în două vechi fantasme,
Eu, ispitit de tine, tu, dragoste deşartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu