S-a abătut asupra mea în miez de toamnă,Mi-a descântat, grăbită, o cunoscută doamnă,
Desprinsă dintre nobili, de-origine albastră.
Mă învelesc cu gânduri în ultimele nopţi
Şi somnul mi-e război, pierdut în dimineaţă
De cavalerii leneşi, cu starea lor de greaţă,
De fraţii mei de cruce căzuţi în vis, şi morţi.
În vie plânge vinul, aşteaptă să se nască
Zdrobit de comedianţii arhivelor săteşti,
Bolnav şi părăsit mă-ntreb pe unde eşti
Şi-n golul ăsta mare, chipul albit îmi cască.
Din praful de pe drum se-nalţă osândite
Cuvintele lipsite de viaţă şi tărie,
În sat, de dimineaţă, se face cununie
Între nebuni şi îngeri, cu straiele gătite.
Din peisajul ăsta lipseşte numai moartea,
Împiedicată-n calea celor ce vin mai gustă,
Şi mai lipseşte doamna, cu mintea ei îngustă
Să vină, să descânte şi să-şi primească partea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu