În timp ce scriu nu mă gândesc deloc la moarte,
N-am loc de doliu-n orele mature,
Aroma ei de crini încearcă să mă fure,
Eu îi răspund pierdut, cu tâmplele pe-o carte
În care alte vieţi se spovedesc şi cântă
Fuga de gropi, de oameni fără mască,
Sosiţi de nicăieri sau din regiunea bască,
Cu chipuri odihnite, care nu se frământă
Precum poetul, grav, bărbatul sfânt ce cară
Odoare de iubite, pământul pitoresc,
Arhanghelii în cete, întregul dor ceresc
Pe pieptul condamnat la cea dintâi povară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu