Mulţime neiubită, neiertătoare, cruntă,Pornită peste noapte în marş de împăcare
Cu propriul idol slab, din care tot abundă
Oftatul invidiat de cei fără suflare,
Ridică vălul negru, ridică nepăsarea,
Adormi în vindecare cu gândurile surde,
Netrebnicii încearcă să îţi închidă calea,
De pe veşnicul timp încearcă să te-mburde,
Nemerniciţi din vremea armatelor lunare,
Din ora unde piatra era în legiuire
Cu gura-astâmpărată de silă şi uitare,
Cu tot încrezătorul în moarte şi iubire.
Păcatele geloase se strică printre pleoape,
O, lasă-le să plece, priveşte-i pe vulgari,
Înfige-ţi umilinţa, vorbindu-le de-aproape
Şi leagă-te de ţară, de secetă şi pari
Nefericită gloată, a mea nemernicie,
Maternă colindare de loc înzăpezit,
Supărătoare pildă a celor din urgie,
Suflet dezonorat, mă crezi îndrăgostit
De paşii mei domoli, slabi acordaţi şi plini,
Cu toţii cunoscuţi în cele ce au fost
Idile şi idei, nuanţe vii şi spini,
Aproape îngropate şi ştiute pe de rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu