Lipsă de moralitate

E nuditate şi e frig,
Solfegiul toamnei stă să moară,
Doar corbii
Încă tineri,
Zboară.

Pe cerul izolat de vânt
Cresc florile viitoarei ierni,
Culese-n ceas
De sfinţi
Eterni.

E lipsă de moralitate,
Stejarul încă se jenează
Privind penetul
De vrabie
Trează.

Constant, trec ploile de sus
Şi, fără un motiv anume,
Pe la apus
Încep
Să tune.

Iar tu, tomnatică copilă,
Cu bruma prinsă între gene,
Te-ascunzi,
Ridicol,
În poeme.