Îndemn

Între noi e universul toamnei
Cu zilele pierdute mai devreme
Prin asfinţitul ploilor mărunte,
Pe drumul tău, întinsul care geme
De teamă, boală şi nesiguranţă,
Orbit de gândul lunii lui Brumar,
Duşmanul pietrelor şi-al mării îngheţate
Mai repede decât în calendar.

În pragul renegării pitoreşti
Să te ascunzi în singurul tablou
Mereu deschis, al tău moştenitor,
Până când timpul va fi iarăşi nou
Şi adecvat piciorului firav,
Pornit desculţ în prima căutare
A învierii sufletului meu,
Scăpat de geruri stinse, şi viitoare.