Palma Ta, Tată, reliefată, sfântă,Furtună de lumină peste al meu tipar,
Exodul biruinţei, al viilor ce sar
Îndrăgostiţi, din floarea care se mai frământă.
Glasul Tău, Sfinte, baladă autumnală,
În timpul meu de dor aleasă, fredonată
De toţi cuvântătorii, ieri părăsiţi de boală,
Cu haina lor albastră din cer împrumutată.
Din părul Tău, Iubite, se nasc stăpânitorii,
Amorurile culte, naive şi cereşti,
În fiecare noapte îi dai poruncă florii
Să-şi rătăcească spinii pe tâmple îngereşti.
În mâna Ta, Stăpâne, primeşte-mi fruntea rece,
Cu viscolul pribeag asemuită-n treacăt,
Cununa înroşită nu o lăsa să plece,
Şi printre-ndrăgostiţi închide-mă cu lacăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu