Păcatul meu de căpătâi
E dragostea nedesluşită
De omenirea prea
Grăbită.
În celelalte încă pun
Suflul tentant, primejdios,
Prietenul celor de
Jos.
Nebunii încă nenăscuţi
Din lupta mea cu firea-ţi grea,
Vor fi copii de piază
Rea.
Şi din păcat de căpătâi
Vom arunca lumea afară,
Iubindu-ne a câta
Oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu