În care a plouat neîncetat trei ani,Priviţi de toţi precum primii duşmani
Ai vieţii.
Drumul e greu, prăpăd e la tot pasul,
Râuri de lapte au secat în timp,
Rămâi lângă potecă, să iţi simt
Iar dansul.
Nu vei pricepe cale de un ceas
Că nu vom fi întâmpinaţi ca regii,
Suntem sălbatici scoşi din calea legii
Fără glas.
Pe umeri ne purtăm iubirea vie,
Mă tem să nu ne cumpere ca robi
Cei trişti şi răi, copiii de neghiobi
Fără simbrie.
Se vede bolta-nchisă la culoare,
Sub ea, e temniţă şi rost de jale,
Ascunde sensul frumuseţii tale
În sudoare.
Să picure aici, din fruntea încălzită,
Să o uităm în florile ce sar
Nemulţumite de otrăvurile grele
Din hotar.
Opreşte-te, cetatea e-nainte,
Suntem aceeaşi încă un sărut,
Peste o zi, de ploi voi fi pierdut
Printre cuvinte.
Dezleagă-te şi scapă din păcate,
Vei pierde veacul cu păreri de rău
Încătuşate lângă chipul tău,
Din nedreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu