Poem personal

În poezia mea de dragoste
Încerc să mă traduc, în scris,
Fără perdeaua sfârtecată
De saltimbanci căzuţi din vis,
Fără revolte de tipi culţi
Şi dame mari, recitatoare,
Pe umerii curaţi purtând
Un sat întreg şi-o închisoare.

Mă simt privit din înălţimi
De ochi nerozi, n-au cum să fie
Decât distinşii hulitori,
Cu Dumnezeu fac poezie
Şi stăm pierduţi câte un an
El inspirând, lipit de geam,
Eu, încurcând în călimară
Doi fraţi cu zâmbet inuman.

În prima carte voi lăsa
Cu testament, zece iubite,
Călăilor din Pakistan
Mai prieteni decât multe clipe
Încununate cu petale
Şi spini înfipţi adânc în buze,
Pe străzi fără de felinare,
Prin cântece de-amor, cu muze.

Incoerent pentru neprieteni
Rămân, şi voi persevera,
N-am să vă strig acum pe nume
X,Y,Z, etcetera,
Dar când păcatul se va naşte
Şi cartea va intra în joc,
Să nu o aruncaţi în tină,
Păstraţi-o pentr-un ultim foc.

Cu dragoste, Poetul