Dansul

Aliniază-te pe postamentul vechi, de piatră,
Nu te mişca preţ de un singur veac,
Începe dansul
Unui mare
Fleac.

Eşti parte integrală a piesei mele prime,
Un personaj la margine de zile
Prefăcute
Şi semi
Senile.

Ai reuşit să-nveţi paşii agonizanţi, de joc
Plasat în spatele unei mulţimi
De oameni tineri
Şi bătrâni
Haini.

E dansul zodiei înfeciorite, de demult,
Al inocenţei ochilor tăi vii,
Priviţi de sute
Şi iubiţi de
Mii.

E timpul îndoielii propuse pentru rol
De către singurul tău salvator,
Mişcat de vânt,
Încă bolnav de
Dor.

La finele teatralei nedumeriri, fireşti,
Îţi vei primi cununa în priviri,
Să pleci dansând
Spre marile
Iubiri.